Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice 1 octombrie 2016
« Înapoi la Materiale informative privind sănătatea publică

Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice

1 octombrie 2016

Uniunea Europeană se confruntă cu un fenomen accentuat de îmbătrânire a populaţiei. Conform ultimelor previziuni ale Eurostat, publicate în 2008, până în 2060 în Uniunea Europeană vor fi numai două persoane de vârstă activă (între 15 şi 64 ani) pentru fiecare persoană de peste 65 de ani, în comparaţie cu raportul actual de patru la unu. Această tendinţă se aşteaptă să atingă punctul culminant între anii 2015 şi 2035, când grupul numeros al generaţiei "baby boom" va fi la vârsta pensionării. Această schimbare poate fi pusă pe seama efectului combinat al ratei scăzute a natalităţii şi al creşterii speranţei de viaţă. Începând cu anul 1960, speranţa de viaţă a crescut cu opt ani, iar prognozele demografice pe următorii patruzeci de ani anticipează creşterea speranţei de viaţă cu încă cinci ani. De reţinut faptul că în anul 2030 se estimează că populaţia cu vârsta peste 60 de ani va număra 1,4 miliarde de persoane.
Studierea percepţiei sociale a vârstnicilor presupune determinarea modelelor de percepţie pe care diversele categorii sociale le posedă, în legătură cu vârstnicii şi surprinderea efectelelor sociale pe care le induc aceste modele de percepţie. Contextul paradigmatic este oferit pe de o parte de “teoria etichetării”, iar cadrul explicativ îl constituie fenomenul social identificat şi teoretizat de Robert Merton, cunoscut sub numele de “profeţia autocreatoare”. Autori precum Kuypers şi Bengtson (1973) au lansat ideea că poziţia defavorizată a vârstnicilor în societate se datorează în parte acestui fenomen şi au vorbit despre sindromul crizei sociale la vârstnici.
Toţi aceştia susţin că în ultimi ani ai vieţii se creează un ciclu de evenimente care conduc, în final, la o imagine de sine negativă a vârstnicilor şi la un comportament dezadaptat al acestora.
Acest ciclu de evenimente denumit sindromul crizei sociale arată, de fapt, procesul prin care iau naştere stereotipurile legate de vârstnici.
Vârstnicul căruia i se aplică o anumită etichetă tinde treptat să se identifice cu aceasta, lucru care se realizează în cadrul unui proces etapizat, după cum urmează:
• Etichetarea vârstnicului cu o anumită trăsătură fizică sau psihică negativă;
• Asumarea de către individ a rolului sugerat de această trăsătură;
• Dobândirea unor comportamente şi atitudini negative, adecvate noului rol;
• Pierderea treptată a comportamentelor şi atitudinilor neconforme cu acest rol;
• Identificarea cu această trăsătură şi cu statusul aferent.
Bătrâneţea presupune de cele mai multe ori pierderea rolului marital şi profesional, acestea nefiind înlocuite cu alte preocupări de aceeaşi importanţă. Din această cauză, vârstnicul se confruntă cu o lipsă de atitudini specifice care să-i ghideze comportamentul şi cu lipsa unor grupuri cu care să se identifice. Nemaiavând cu cine să se identifice, se orientează spre exterior încercând să găsească puncte de reper-certitudini, transformându-se astfel într-o persoană dependentă de sursele externe de etichetare. După ce a suferit schimbări drastice în viaţa sa personală, bătrânul se îndreaptă spre cei mai tineri pentru a obţine indicaţii despre cum ar trebui să reacţioneze. Însă chiar faptul că apelează la ceilalţi pentru ajutor este interpretat ca fiind un semn sigur al declinului capacităţilor sale. În acest mod, etichetările exterioare îi sunt cel mai adesea defavorabile bătrânului, pentru că este văzut ca o persoană dependentă, incompetentă, demodată şi uneori chiar fără valoare. Fiind permanent supus acestor etichete, individul adoptă treptat şi involuntar rolul desemnat de ele, însuşindu-şi comportamente adecvate acestora şi abandonând atitudinile şi conduitele neconcordante cu acest nou rol. Ajunge astfel să se identifice cu aceste definiţii sociale stereotipe care, de cele mai multe ori, nu au o bază reală.
Odată ciclul iniţiat, concepţia negativă a vârstnicilor despre propria persoană se întăreşte, rezultând noi dificultăţi şi fiind însuşite din ce în ce mai multe etichete negative. În concluzie, prin identificarea stereotipurilor rezultate din modul în care sunt percepuţi bătrânii putem avea o viziune asupra modului în care acestea pot fi combătute, schimbate mentalităţile, pozitivate reacţiile vârstnicilor şi ale celorlalţi actori sociali .
Fenomenul îmbătrânirii este peste tot, însă din punct de vedere social este normalizat faţă de orice prejudecată. Acest lucru se întâmplă atunci când mass-media îi prezintă pe vârstnici ca fiind „senili” și „ramoliţi”, când medicul abordează o atitudine mai „relaxată” atunci când evaluează un vârstnic cu privire la bolile ce pot fi prevenite, sau folosesc ghiduri terapeutice destinate persoanelor mai tinere. De asemenea, apare atunci când politicienii, în mod subconştient sau activ, nu prioritizează politicile care să canalizeze investițiile în infrastructura societăților în curs de îmbătrânire. Aceste atitudini, omniprezente dar invizibile, duc la marginalizarea persoanelor în vârstă în cadrul comunităților noastre și au un impact negativ asupra stării lor de sănătate şi stării de bine.
Şi mai îngrijorător este faptul că persoanele în vârstă care internalizează aceste atitudini legate de îmbătrânire mor mai devreme.

Directia de Sanatate Publica Judeteana Constanta desfasoara Campania IEC de anul acesta sub deviza:
„Pe măsură ce înaintăm în vârstă, drepturile noastre rămân aceleaşi!”

Tema campaniei: „Să luăm poziţie împotriva discriminării pe motiv de vârstă”

Scopul campaniei: Combaterea discriminării pe motiv de vârstă prin construirea şi fixarea în conştiinţa generaţiilor actuale şi viitoare a unui nou mod de înţelegere a fenomenului de înaintare în vârstă, în toată complexitatea lui.
Obiectivele campaniei din acest an sunt următoarele:
1. mai bună înţelegere a acestui fenomen prin intermediul mass-media, al făuritorilor de politici din acest domeniu, al angajatorilor şi furnizorilor de servicii pentru această categorie de persoane, în ideea de a proteja demnitatea si drepturile fundamentale ale vârstnicilor, precum şi de a evita izolarea, abuzul şi neglijarea acestora;
2. focusarea pe crearea în viitorul apropiat a unei legislaţii aparte cu privire la combaterea acestui tip de discriminare;
3. susţinerea initiativelor care pot crea medii ambientale „prietenoase” cu persoanele în etate;
4. importanta sprijinului între generatii pentru sistemele sociale, economice si culturale ale mediilor urbane;
5. diseminarea pe scară largă a concluziilor Raportului mondial cu privire la îmbătrânirea şi starea de sănătate a populaţiei (sept. 2015).

Populaţia trebuie să înţeleagă faptul că persoanele nu trebuie să devină „invizibile” pe măsură ce înaintează în vârstă. Persoanele vârstnice îşi păstrează drepturile în societate, indiferent de vârsta pe care o au.
Campania stimulează oamenii să aprecieze tot mai mult rolul jucat în societate de vârstnici.